« Ultimul Tango | Main | Cerul »
Renasterea mea
By admin | January 28, 2009
Opusul credintei dupa cum am aflat,
nu este credinta in cel necurat,
nici necredinta prea sigura si prea clara
ci indoiala : cenusie, obscura,hilara.
Mi-a soptit-o cu privirile sale vulcanice
Decazutul in cenusa Abaddon Salman,
In timp ce canta versete satanice,
Blestemand tot ce-i sacru,sfant sau profan
Cantand la lira blasfemiile sale spurcate
Intr-o limba a adancurilor necunoscuta
Savarsea sute, chiar de mii de pacate
Si duhnea a pucioasa si sulf, si cucuta
Lira era facuta din aripi de inger,
corzile din sireturi furate din rai
mestasugita de Hefaistos cel ager
Pictata de Rembrandt in rosu corai.
Cand i-am zis sa-mi dezlege taina textului draconic
S-a repezit la mine si a ras si a plans, si a ras
Dadea din coarne amenintator si mugea ironic
Si focul negru din coada se stinse de plans
Dupa ce s-a calmat mi-a aratat intr-o clipa
Decaderea din soare a lui Dedal si Icar:
-vezi tu baiate, prost de vrei sa afli tipa
Cand cazi:”Iblis renaste-ma din haos” sa-ti fie clar!
Vei vedea ca intr-o clipa tasnesc din crestet coarne!
Si aripi tenebroase si…a da si ochii de catran!
O sa-ti apara semnul Intunecatului Shaitan in carne
Si’ntr-un delir adanc vei fi vorbind in limba lui Satan.
In fine, am ajuns la haul din ochii lui Dumnezeu
Salman ezita sa se apropie, era evident
Mirosul de tamaie si aghiazma il facea sa respire greu
Dar cireasa de pe tort era un vechi testament.
Mi-am facut curaj si am sarit in ochii Domnului
Fara sa-mi dau seama de ceea ce fac
Era negru de suparare si rosu ca para focului
Mi-a dat un pumn in tampla si m-a facut:-pui de drac!
Am cazut intr-o coma adanca in timp ce cadeam
Si am visat unicorni-barbati si femei-ciclop
ingeri cu bube negre si manticore chiar visam,
Si copii de leu sangerand, spumegand in galop,
Giganti uriasi si hidre cadeau si scuipau numai foc
Zeii toti se smiorcaiau si erau mancati de negi
Iar serpii de mare si lupii vuiau in ziua Ragnarok
Tot universul murise si eu stateam atarnat in crengi.
Cand simturile au prins viata din visul hai-hui,
Ma-am uitat curios in sus, iar apoi furios in jos
Eram intrigat caci nu-i vedeam capatul ochilor Lui.
Si am strigat pana mi-au sangerat plamanii:
-IIIIIIIbliiiiiis RENASTE-MA DIN HAOS!”.
Mi-am spulberat tot sangele din mine,
Ochii mi s-au intunecat subit de la sine.
Ma transformasem in ce spuse Salman
si acum renascusem in neamul lui Satan.
Incepand cu acea tainica clipa
EU nu mai cred in ingeri ci cred in taciuni!
Ei totusi bat din aripe, se zgaiesc la mine si zbiara, si tipa!
Dar in fond nu-s decat aripi cu ceara prinse de minciuni.
Poezie trimisa de Andrei Todosi
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Trimite unui prieten prin Y!M
Daca consideri ca aceasta pagina ti-a fost de folos , poti pune link catre ea.
Pur si simplu fa un copy-paste in site-ul tau cu codul generat mai jos (Ctrl+C pentru a copia)
Linkul o sa arate asa: Renasterea mea