Inima mea
By admin | December 28, 2008
Lume fericita
De motiv uitata
Nare viata fara de moarte
Nare moarte fare de viata
A sperantelor desarte
A viselor uitate
Readuse in minte
Si ichise la loc
Caci nu mai e loc de tine
Caci ma-i lasat si pe mine
Si mi-ai luat toata vointa
Mi-ai luat toate visele cand ai plecat
Mi-ai luat pana si ultima speranta pe care o mai aveam
In lumea asta te-am vazut zambind
In lumea asta te-am vazut stralucind
Si cu tarie am crezut
C-ai putea sa vezi
Ca te-am asteptat atat
Iar cand ai venit
Te-am indepartat de teama ..,de mai mult
Cum sa ma port acum?
Cand mi te am in gand
Cum sa pot sa respir?
Cand nu mai am cand
Cum sa fug cand vreau?
Cand am inima in cusca,
Vointa mie strapunsa
Si speranta incoltita ,
Cum as putea sa fac ceva?
Cand fara tine,inima mea
Ar fi pierit altcandva
Dar acum tu mi-o ucizi
Ca sa strangi sangele din ea
Ca sa vezi durerea mea,
Ca sa vezi speranta mea,
Ca sa vezi lumea mea,
Ca sa vezi viata mea,
Si mai presus de toate
Ca sa vezi inima mea.
Poezie trimisa de Cristina
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Din nou tu…
By admin | December 28, 2008
Am vrut sa-ti spun ca te iubesc…
Dar tu mi-ai spus ca te ranesc.
M-ai lasat in marea uitarii
Si m-ai inchis in visul tacerii…
Si gandul negru ma cuprins,
Si glasul repede-mi s-a stins.
Si m-am lasat purtata cantarii
Si dulecei morti… suprimarii.
Am vrut sa simt din nou ca-mi esti,
Un inger ce-mi spune povesti,
Ca tu-mi esti soarele si luna,
Din stele ca-mi faceai cununa.
Si din nou in brate-ti eram
In visul nostru cu tine zburam…
Si lumina tu mie-mi erai,
Din zambetul meu din nou tu traiai.
Poezie trimisa de SeN…
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Pacat ca esti departe
By admin | December 28, 2008
Durerea din suflet o simt cum m’apasa
Si sufletul zboara,ca o pasare maiastra
Ce zboara in aer usor ridicata
Spre cer se indreapta si pleaca n’tristata
Asa precum sufletul meu
Ce trist se duce el mereu
Dureri de rani sunt provocate
Si niciodata de nimeni adunate
Caci ranile se adancesc
Pe zi ce trece de’atata suparare
Insa calmante nu gasesc
C’afara’i inca noapte
Dar el asa in zborul lui
Ce la cer se ridica
Paleste’n urma fara frica
O dara lunga si nefericita.
Asa te simti cand langa tine
Nu este nimeni sa’tealine
Si sufletul il simti cum piere
Durerea cum te si cuprinde
Te’as strange’n brate dac’ai fi
Tot langa mine ca sa sty
Ce simt,cum simt de zi cu zi
Si langa mine tu sa fi
Dar esti departe si’n zi si’n noapte
Si oricat caut nu gasesc
Un pansament militaresc
Durerea ca sa.mi poarte.
Poezie trimisa de Dream Kid
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Mai am o singură dorinţă, trimisa de Vladimir Potlog
By admin | December 24, 2008
De când eu te-am văzut pe tine,
Viaţa mea s-a schimbat,
Nu ştiu de rău, ori de bine
Sufletul mi-i tulburat.
Căci tu eşti unica fiinţă
În lumea asta care moare,
Tu îmi dai putere şi credinţă
Iubita mea cu chip de floare!
Mai am o singură dorinţă,
A te mai vedea odată,
Dar asta e cu neputinţă,
Îngerul meu cu chip de fată!
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Intr-o zi de toamna, trimisa de Vladimir Potlog
By admin | December 23, 2008
Într-o zi de toamnă
Te-a am văzut pe tine,
Frumoasă doamnă,
Într-o rochie albă cu dantele,
O, tu iubirea vieţii mele!
N-o să uit niciodată
Clipa aceea fermecată,
Era ca într-o poveste
Care a fost şi nu mai este.
Frunzele foşneau uşor
Sub al tău gingaş picior,
Sub al tău mers de căprioară,
Tu, nepreţuita mea comoară!
Inima de dor îmi era plină
În acea zi de toamnă
Caldă şi senină,
Îmi părea că-i primăvară,
Şi m-am îndrăgostit ca prima oară.
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Noi, trimisa de Cristina
By admin | December 23, 2008
Iubire sau durere?
Inplicatie sau fuga?
Sarut sau lacrimi?
Sunt la fel
Ca si eu
Eu fara tine
Eu am luptat
Si tu ai uitat
Ca exist pentru tine
Eu nu fug ca tine
Tu nu te inplici ca mine
Poate ca nu stiu sa iubesc
Dar fara tine nu stiu sa traesc
Sa te uit e inutil
Caci mi-as aminti
Ca traesti in ochi mei
Si prin lacrimi si durere
Un sarut de cadere
A inimi in lupta
A vieti in pahar de sange
A iubiri arse de iad
A fericiri uitate prin lacrimi
Ca o otrava otraveti tot ce atingi
Ca o lupta nesfarsita
Am realizat ca sunt singura pentru doi
Dar na fost niciodata doi
Am fost doar eu
Luptand pentru noi.
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Moş Crăciun…e-adevărat !, trimisa de Valeriu Cercel
By admin | December 20, 2008
Dragi copii, vreau să vă spun
O păţanie ciudată,
Nu încep cu-a fost odată….
S-a-ntâmplat azi, în ajun,
Şi-am gândit că-i oportun….
E-o poveste-adevărată,
Ce atestă înc-o dată
Că există Moş Crăciun :
Coborând cu-n lift, mai mare,
Fi’nd la un hotel cazat
Să n-ajungă-ntârziat
Moşu’ pe la fiecare,
A zărit, fără să vrea (?!)
Pe podea, şezând ca mută,
O hârtie…..de o sută,
Nou nouţă, mirosea (!)…
Tot în lift, privind în jos,
Mai era şi-un avocat,
Drept, cinstit, sărac uscat,
Îmbrăcat nicicum fălos,
Şi-o muiere,-aşa tăcutăăă,
Văduvă, fără păcat,
Cu un gând mereu curat,
Sfântă…pe aceeaşi rută,
Iar în colţ, privind pe şest,
Şi-un sergent, cu multe clase,
Incorupt până la oase,
Poliţai foarte onest ;
Şi în liniştea acută,
Coborând încetişor
Într-acel elevator,
Priveau toţi patru la sută,
Până jos, în hol, se ştie,
Când în lift n-a mai rămas,
Luând-o toţi frumos la pas,
Nicio urmă de hârtie (!)……
Dar, minune, dragii mei !
Cine credeţi c-a predat
La recepţie pe dat’
Suta, din câţi fură ei ?!
Moş Crăcuin ! E-adevărat !
Ceilalţi trei, de v-am vorbit,
Nicicând nu s-a auzit
Să fi existat vreodat’ !
Valeriu Cercel
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Hotărâre de anul nou, trimisa de Valeriu Cercel
By admin | December 20, 2008
Se împlinesc azi patruzeci de ani,
Când mă gândesc cu patimă oftez,
La timp, la sănătate şi la bani,
De când am început ca să fumez ;
Eram în noaptea de revelion
Între colegi, la un restaurant,
Când i-am cerut amicului Ion
Un Kent, s-arăt şi mai interesant ;
Ţigară-naltă, suplă, însă grea,
Gagicile intraseră-n derută,
Mă admirau privind-o cum ardea,
Având statut, pe-atuncea, de valută,
Şi-apoi cu vin, rachiu, bere şi rom,
Vreo cinşpe, tot străine,-am inhalat,
De m-am trezit în noul an că-s om
În rând cu lumea şi eu, viciat,
Iar de atunci, ştiind cât e de bun,
La bucurii, belele sau de silă,
În Lei, am ars hectare de tutun,
Un Lamborghini nou şi înc-o vilă,
Că ce e drept, la şpriţ, la o cafea,
Un pocăraş, de-o noapte exclusivă,
Ori după sex, iertaţi expresia,
Ţigara-i ca bomboana pe colivă,
Dar viciului, nicicând nu i-am cedat,
Îi promiteam în fiecare seară
C-a doua zi, mă las iar de fumat,
Şi-mi aprindeam o ultimă ţigară,
Descoperind astfel, ce curajos,
Din serile târzii până în zori,
Şi ce tenace sunt şi-ambiţios
Lăsând fumatul de sute de ori,
Şi mai ales că nu-i nici sănătos,
Ţigara, precum doctor-mi zicea,
E elementul cel mai canceros,
Trăgând cu pasiune din lulea….
Nevastă-mea, la fel, s-a aşezat
Pe capul meu, vorbind de nemurire,
Exemplu’ fi’nd Ion, ce s-a lăsat
Acum doi ani, când a dat în primire,
“Că n-am ambiţ’, tutunul e mortal,
Că tot promit să-l las şi nu am vână”
Şi-mi scoate ochii, mă-sa-n special
Cu rotocoale de Carpaţi cu frână,
De-am hotărât, serios, fără gargare,
Anu’ acesta-l las, nu mă mai joc,
Când vom ciocni şampania-n pahare
Voi stinge, iarăşi, ultimul chiştoc.
Valeriu Cercel
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Poezie de Crǎciun, trimisa de Valeriu Cercel
By admin | December 20, 2008
A sosit din nou Crǎciunul,
Casele de nea-s cernute,
Vin copii cu Moş Ajunul,
La covrigi şi la nuci multe ;
Printre fulgi din cer coboarǎ,
Bucuros cu nasu’ roşu’
Şi cu cerbi la sǎnioarǎ,
Plin de daruri vine Moşu’ ;
Bradul e împodobit,
Iar copii toţi aşteaptǎ,
“Iatǎ-mǎ cǎ am sosit !”…
Nu se-aude nici o şoaptǎ ;
Ho ! ho ! ho ! bǎieţi şi fete,
De un an nu ne-am vǎzut,
Sunt la uşǎ multe ghete,
Chiar şi ele au crescut !
Am în sacul meu cel mare
Pentru toţi, cuminţi de-aţi fost,
Daruri pentru fiecare,
Lista o ştiu pe de rost :
Tu Ileanǎ, eşti mai micǎ,
Pentru tine am bomboane
Şi-o frumoasǎ pǎpuşicǎ
În rochiţǎ cu volane ;
Lui Gigel, nişte patine,
(M-a cam bâzâit puţin !)
Da’ la şcoalǎ-nvaţǎ bine
(Iaca musafirii vin !)
Lui drǎguţu’ de Ionel,
O maşinǎ cu pedale,
Ai fost tare cuminţel…
(Ce mireasmǎ de…sarmale !)
Nicuşor, ca o fetiţǎ
Ruşinos, nu vii în faţǎ ?!
Ţi-am adus o puşculiţǎ…
Nu mǎ lua mǎ de mustaţǎ !
Lui Getuţa, cǎ mi-ai scris,
Ţi-am adus, precum se ştie,
Tot ce mǎ-ta ţi-a promis…
(Ah ! Miroase a…piftie !)
Vasilicǎ, nu mǎ minte,
D-aia nici nu-l iau la rost :
Ai fost tu bǎiat cuminte ?!
Cum ? Ce spui ? Cǎ nu ai fost ?!…
Lasǎ, lasǎ cǎ ai fost !
Ia de-aicea de la moşu’!
(Cǎ dupǎ atâta post,
Mǎ ucide…caltaboşu’!)
Ţi-am adus mǎnuşi, şosete
Şi aici o jucǎricǎ,
O pereche de noi ghete…
(Mamǎǎǎ, ce-aş mai trage-o ţuicǎ !)
Mǎi Lenuţo, vin-aproape,
Dacǎ-mi spui o poezie
Scurtǎ (Cǎ sunt plin de ape)
Uite ce-ţi dǎ moşu’ ţie :
Şi creioane colorate,
Jucǎrii şi ciocolatǎ…
(Masa-i plinǎ cu de toate
Musafirii mǎ aşteaptǎ !)
Sacul s-a cam uşurat,
(Chiar şi eu…însǎ de bani !)
Mai am trei daruri de dat…
(Şi-am un vin de Drǎgǎşani !)
…Papucei pentru bunica,
Nu este o soacrǎ rea,
Umbleeee, toatǎ ziulica…
(Poate-aşa mai scap de ea !)
Iarǎ ţie mǎi Mǎrie,
(Care mǎ faci fericit)
O cravatǎ, pǎlǎrie,
Pentru…soţul tǎu iubit,
Iar apoi, sǎ nu tresari (!)
O surprizǎ am aici,
Darurile cele mari,
Vin în pacheţele mici !
Şi-ţi mai dau şi un sǎrut…
Pentru toatǎ omenirea,
Noaptea asta s-a nǎscut,
Cel ce a adus iubirea !
………………………
Plecǎ moşu’ din poveste
Ce-a venit cu bucurii,
Fǎrǎ sǎ prindǎ de veste
Zarva mare de copii…
Nimeni nu a observat,
Doar Gigel nedumerit
Şi chiar puţintel mirat
La ureche mi-a şoptit :
Moş Clǎciun când a plecat…
Pe mama…a sǎlutat !
Valeriu Cercel
powered by cformsII
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Cadou de…Crǎciun (din Canada) – trimisa de Valeriu Cercel
By admin | December 20, 2008
Amicul meu de ani de zile,
Mi-a scris c-ar vrea ca Moş Crǎciun
Sǎ nu-i aducǎ nimic bun,
Bemveuri nu-i treb’e, nici vile,
Fi’n’cǎ el are-acum de toate
Dar sǎ-i aducǎ de se poate
În sacul lui, câteva…pile ;
Eu am primit mesajul clar…
Deci, am fugit la prǎvǎlie,
Am luat un raşpil de cǎlcâie,
Şi-un altul, d-ăla de cizmar,
O pilǎ de-unghii extra-fină,
Şi alte pile, vreo duzinǎ,
Sǎ ştiu cǎ-i fericit mǎcar,
Le-am pus la poştǎ, am plǎtit,
Da’ nu vǎ spun c-am fost luat
La întrebǎri şi suspectat,
Cum de aşa ceva trimit (?!)
Fi’nd scule pentru maţochism,
Mai rǎu chiar, pentru…terorism …
De am rămas încremenit !
Le-am spus atuncea cu mâhnire,
Că-ceste pile ordinare,
Aici le are orişicare
Şi nu-i nici o nenorocire,
Da-n ţara aia minunatǎ,
Cu oameni harnici şi bogatǎ,
Sunt pentru…supravieţuire !
Valeriu Cercel
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »