« Moartea căprioarei – de Nicolae Labiş | Main | Rugaciune – de Marin Sorescu »
Fulgii – de Ion Barbu
By admin | October 19, 2008
Cad fulgii sovaielnici in stoluri fara numar
Din nevazute urne ei cad pe albul umar
Al dealurilor prinse de-o crusta argintie.
Ostiri de nori alearga…
- Ce surda simpatie,
Nori turburi, nori metalici, spre voi intins ma poarta?
Ati prefacut in domuri de-argint natura moarta
Si-ati pus in peisagiu un nou fior de viata,
Voi, blocuri mohorite, convoi de-obscura ceata!…
Tot plumbul meu din suflet, o, forme calatoare,
Ca voi sa se topeasca in ginduri de ninsoare,
Caci, iata, vine vremea cind -; albe, impietrite -;
Pe gind descaleca-vor zapezi neprihanite…
Cad fulgii sovaielnici, asa cum in poveste
Cad stropi de piatra scumpa, usor si lenes, peste
Un stralucit razboinic, cuprins de-o vraje-adinca.
- Asemenea cimpiei, sub cerul vinat inca,
Tinuturi ale mintii, lasati sa va-mpresoare,
Lasati sa cada-ntr-una din neaua altui soare,
Ce vesnic bratul ritmic al timpului arunca…
Cad flori de-argint, de spuma pe lunca-n sarbatoare,
Si vinturi potolite intinsurile-alinta,
Si fluturi albi s-aduna in pilcuri orbitoare,
- O, suflete, ca lunca te-mbraca-n hiacinta…
Topics: Poezii despre iarna | No Comments »
Trimite unui prieten prin Y!M
Daca consideri ca aceasta pagina ti-a fost de folos , poti pune link catre ea.
Pur si simplu fa un copy-paste in site-ul tau cu codul generat mai jos (Ctrl+C pentru a copia)
Linkul o sa arate asa: Fulgii – de Ion Barbu