Poezii, poeme, versuri » Poezii triste

Poezii despre tristete

admin — Tue, 21 Oct 2008 11:08:28 +0000

Poezii despre tristete

“De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind…
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.” Lacustra, de George Bacovia

“Ploua, ploua, ploua
Vreme de betie
Si s-asculti pustiul
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua.” Rar, de George Bacovia

“Melancolia m-a prins pe strada
Sunt ametit
Oh, primavara iar a venit
Palid si mut
Mii de femei au trecut

Plumb, de George Bacovia

admin — Tue, 21 Oct 2008 05:55:35 +0000

Dormeau adinc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint –
Stam singur in cavou… si era vint…
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea intors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig –
Stam singur linga mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.

Singur, de George Bacovia

admin — Tue, 21 Oct 2008 05:50:52 +0000

Potop, cad stele albe de cristal
Si ninge-n noaptea plina de pacate;
La vatra-n para ce abia mai bate-
Azi, a murit chiar visul meu final.

Si ninge-n miezul noptii glacial…
Si tu iar tremuri, suflet singuratec,
Pe vatra-n para slaba, in jaratec,
Incet, cad lacrimi roze de cristal.

Nervi de primavara, de George Bacovia

admin — Tue, 21 Oct 2008 05:49:43 +0000

“De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind…
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.” Lacustra, de George Bacovia

“Ploua, ploua, ploua
Vreme de betie
Si s-asculti pustiul
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua.” Rar, de George Bacovia

“Melancolia m-a prins pe strada
Sunt ametit
Oh, primavara iar a venit
Palid si mut
Mii de femei au trecut
Melancolia m-a prins pe strada”.

Singurătate – de Mihai Eminescu

admin — Sun, 19 Oct 2008 16:51:53 +0000

Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,

Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

În odaie prin unghere
S-a ţesut painjiniş
Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.

În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învălişul
De la cărţi ei mi le rod.

Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui!

Dar atuncea, grieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.

Căteodată… prea arare…
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa…

Este Ea. Deşarta casă
Dintr-odată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină.

Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.

Melancolie – de George Bacovia

admin — Sun, 19 Oct 2008 16:09:41 +0000

Ce chiot, ce vaiet în toamna…
Si codrul salbatec vuieste -
Rasuna-n coclauri un bucium,
Si doina mai jalnic porneste.

- Asculta, tu, bine, iubito,
Nu plânge si nu-ti fie teama -
Asculta cum greu, din adâncuri,
Pamântul la dânsul ne cheama…

Lacustra – de George Bacovia

admin — Sun, 19 Oct 2008 16:03:57 +0000

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind…
Sint singur, si ma
duce un gand
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri
ude,
In spate ma izbeste-un val –
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi
vremuri ma gasesc…
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se
prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot
asteptind…
Sint singur, si ma duce-un gand
Spre locuintele lacustre.