Poezii, poeme, versuri » Poezii despre mama

Muma tanara – Dimitrie Bolintineanu

admin — Tue, 28 Oct 2008 17:55:07 +0000

Lautarii canta hore gratioase;
Tinerii feciori
Cata dupa parul fetelor frumoase
Sa rapeasca flori.
Ca dulci fragi de campuri albele fetite
Dulce rumenesc,
Aparand cu mana mandrele cosite,
Sarutari pe gura las de le rapesc.

- “Dar tu, femeie tanara,
De ce stai ganditoare?
In gene-ti vaz o lacrima
Ca roua pe o floare.
Vezi! pruncul tau ne farmeca
Cu chipul sau cel dulce;
Ca fluturul sub auru-i,
El sub cosita luce.
Da tu-l privesti si lacrima
In gene-ti straluceste…
O, spune, muma tanara!
Ce cuget te rapeste?”
- “Cand ochii mei il cauta,
Eu cerc durere-amara,
Gandind ca-n cursul anilor
Va fi rob el in tara!”

O, mama – Mihai Eminescu

admin — Tue, 28 Oct 2008 17:53:57 +0000

O, mama, dulce mama, din negura de vremi
Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi;
Deasupra criptei negre a sfantului mormant
Se scutura salcamii de toamna si de vant,
Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau…
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.

Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi;
Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi,
La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi;
Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu…
Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu.

Iar daca impreuna va fi ca sa murim,
Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim,
Mormantul sa ni-l sape la margine de rau,
Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sanul meu…
Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.

Mama – de Nicolae Labiş

admin — Sun, 19 Oct 2008 17:14:58 +0000

N-am mai trecut de mult prin sat şi-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinereşti.

Mama – de George Coşbuc

admin — Sun, 19 Oct 2008 16:37:20 +0000

În vaduri ape repezi curg
Şi vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.

Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară
Acolo, mamă, te zăresc
Pe tine-ntr-o căscioară.

Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard,
Iar flacăra lor geme:

Clipeşte-abia din cînd în cînd
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecînd
Prin colţuri de odaie.

Cu tine două fete stau
Şi torc în rînd cu tine;
Sunt încă mici şi tată n-au
Şi George nu mai vine.

Un basm cu pajuri şi cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ş-asculti povestea ei
Şi stai îngîndurată.

Şi firul tău se rupe des,
Căci gînduri te frămîntă,
Spui şoapte fără de-nţeles,
Şi ochii tăi stau ţintă.

Scapi fusul jos; nimic nu zici
Cînd fusul se desfiră…
Te uiţi la el şi nu-l rădici,
Şi fetele se miră.

…O, nu! Nu-i drept să te-ndoieşti !
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung priveşti
“Ce vezi ?” întreab-o fată.

“Nimic… Mi s-a părut aşa!”
Şi jalea te răpune,
Şi fiecare vorba-a ta
E plîns de-ngropăciune.

Într-un tîrziu, nerădicînd
De jos a ta privire
“Eu simt că voi muri-n curînd,
Că nu-mi mai sunt în fire…

Mai ştiu şi eu la ce gîndeam
Aveţi şi voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.

Dar n-a fost el !… Să-l vad venind,
Aş mai trăi o viaţă.
E dus, şi voi muri dorind
Să-l văd o dată-n faţă.

Aşa vrea poate Dumnezeu,
Aşa mi-e datul sorţii,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morţii!”

Afară-i vînt şi e-nnorat,
Şi noaptea e tîrzie;
Copilele ţi s-au culcat
Tu, inimă pustie,

Stai tot la vatră-ncet plingind;
E dus si nu mai vine!
S-adormi tirziu cu mine-n gînd
Ca să visezi de mine!