Cad fulgii sovaielnici, asa cum in poveste
Cad stropi de piatra scumpa, usor si lenes, peste
Un stralucit razboinic, cuprins de-o vraje-adinca.
- Asemenea cimpiei, sub cerul vinat inca,
Tinuturi ale mintii, lasati sa va-mpresoare,
Lasati sa cada-ntr-una din neaua altui soare,
Ce vesnic bratul ritmic al timpului arunca…

Cad flori de-argint, de spuma pe lunca-n sarbatoare,
Si vinturi potolite intinsurile-alinta,
Si fluturi albi s-aduna in pilcuri orbitoare,

- O, suflete, ca lunca te-mbraca-n hiacinta…

Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania uşoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuieşte; caii sboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.

Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
Se văd insule de codri, s-aud câni la vânătoare;
Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar
Saltă-o veveriţă mică pe o creangă de stejar.

Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
Crengile-aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie.
Iat-o gingaşă mlădiţă cu şirag de mărţişori…
Tu o rupi?… Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori.