« Oda lui Uomo | Main | De ce? »
Albatrosul ce a iubit pamantul
By admin | January 28, 2009
Iarna-i afar’ si iarna-i si in gand
Paianjeni sluti cotrobaie’n mormant
Mi-e frig, ma descompun, purtat de vant,
Sunt singurul albatros de pe pamant.
Sint Dumnezeul unui purgatoriu
Un spatiu abisal si derizoriu,
In care Omul hapaie flamand
Frumosul albatros de pe pamant
Inaltul cerului, cortina de mistere
Saruta-mi aripile nemuririi mele,
Sa mai zaresc semente piscuri
Tremuratoare obeliscuri.
Traiesc un mit pentru intaia oara
Ador sa zbor prin lanuri de secara
Ador sa joc zburdalnic peste ape
Susur de ape line sa m-adape
Roua cruda prin degete solare sa-mi adie
Zbori albatrosule precum imi place mie!
Talazuri crancene horcaie mormantulul
O aripa o iau si o izbesc de pisc
Cealalta va ramane obelisc
Albatrosului ce a iubit pamantul.
Poezie trimisa de Andrei Todosi
Topics: Poezii compuse de voi | No Comments »
Trimite unui prieten prin Y!M
Daca consideri ca aceasta pagina ti-a fost de folos , poti pune link catre ea.
Pur si simplu fa un copy-paste in site-ul tau cu codul generat mai jos (Ctrl+C pentru a copia)
Linkul o sa arate asa: Albatrosul ce a iubit pamantul